Tipuri de ceai verde

Ceai verde

Ceaiul verde este de mai multe tipuri, in functie de zona de cultivare sau proprietatile frunzelor sale. Clasificarea se face incepand de la

Ceaiuri chinezești / Infuzarea ceaiului verde

– Chun mee: Ceai verde chinezesc ce datorează numele formei în care vin prelucrate frunzele, în forma de sprânceană. De altfel tradus înseamnă “sprânceană de bătrân”. Infuzia are o culoare de un galben pal. Este un ceai ce se poate bea în orice moment al zilei.
– China plum blossom: Ceai foarte apreciat cu un retrogust dulce.
– Gunpowder: Ceai verde chinezesc obținut prin două faze de uscare și răsucirea frunzelor în formă de biluțe, ceea ce creează o asemănare cu praful de pușcă (lb.eng. gunpowder) mai granulos din vechime.
– Jasmine jade pearls: Ceai verde chinezesc cu aromă de iasomie.
– Lu’an Guapian: Ceai verde chinezesc obținut prin răsucirea frunzelor în lungime în așa fel încât acestea devin asemănătoare cu semințele de pepene galben, de aici numele în chineză.
– Pi lo chung: Ceai verde chinezesc destul de rar. Planta acestui ceai crește în vecinătatea pomilor fructiferi (piersici, caiși) iar frunzele absorb astfel parfumul acestora. Are un gust răcoritor și dulce.
– Lu mu dan flowery: Este produs în Hunan.
– Lung ching: Ceai verde chinezesc provenit din provincia Zhejiang, cunoscut și sub numele de „fântâna dragonului”.
– Shui hsien: Provine din provincia chineză Fujian.
– Taiping hokui: Provine din provincia chineză Anhui.
– Tuocha yunnan: Provine din provincia chineză Yunnan.
– Xia Zhou bi feng.

Ceaiuri japoneze
– Kukicha: Este un ceai lipsit de teină, cu un gust delicat.
– Bancha: Acest tip de ceai conține foarte puțină teină, de altfel bancha semnifică lejer, ușor. Este cunoscut și ca „ceai de trei ani”. Este un ceai deteinat natural, lipsit de orice fel de coloranți sau produși chimici și provine din frunzele mai groase culese la a doua sau la a treia recoltă. Infuzia este de un verde închis.
– Genmaicha: Ceai japonez obținut prin amestecarea ceaiului bancha cu orez și boabe de porumb copt.
– Gyokuro: Este varietatea de ceai cea mai apreciată în Japonia. În traducere înseamnă „roua prețioasă”. Frunzele, ascuțite, de o culoare verde-albastrie ca acele de pin, dau o infuzie de o culoare galben-verzuie.
– Hojicha: Este vorba de frunze de ceai ușor torefiate, ceea ce le amplifică aroma.
– Sencha: Este cel mai cunoscut ceai japonez, reprezentând 80% din producția japoneză.
– Tenko: Este un ceai-trufanda din prima recoltă, supranumit și „parfum ceresc”.

Ce este matcha?
Este un ceai folosit în ceremonia ceaiului, în Japonia. Matcha se obține astfel: frunzele după ce au fost uscate, zdrobite cu pietre de moară devin o pudră verde, solubilă în apă. Aceasta pudră de ceai este de culoarea verde deschis, cu reflexe pale. Pentru a-l prepara se pune 1 gram într-o ceașcă de apă la 60 de grade și se agită cu un bețisor până la apariția unei spume verzi, translucide. Băutura obținută, destul de închisă la culoare și în special tare în teina, este ușor amară, având o aromă proaspătă care amintește de vegetația umedă de pădure. Este extrem de sănătos, are proprietăți antioxidante și previne apariția cancerului de colon sau stomac. Există varietăți diferite de ceai verde, în funcție de zona în care a fost cultivat. Ceaiul verde poate fi preparat și direct din frunze, în afara ceremoniei ceaiului.
Alte tipuri de ceai verde
– Himalaya, Yogitea: Sunt ceaiuri verzi lipsite de teină.

Efectele pozitive și negative ale ceaiului verde

beau ceai verde
Efectele pozitive ale ceaiului verde

S-a observat că polifenolii ceaiului verde și negru atenuează creșterile tensiunii arteriale, datorită proprietăților lor antioxidante[6]. Recent, unele studii epidemiologice au indicat faptul că consumul de ceai verde reduce ușor tensiunea arterială. 120 ml de ceai verde consumat pe zi timp de 1 an reduce semnificativ riscul de a dezvolta hipertensiune.

Ceaiul are acțiune diuretică, are acțiune antioxidantă, diminuă procesele de termogeneză, scade nivelul colesterolului din sânge; are efecte benefice asupra circulației sângelui și proceselor de digestie, stimulează procesele metabolice la nivelul celulelor sistemului nervos central, studii recente emitând ipoteza eficacității în prevenirea bolii Alzheimer. Favorizeaza irigatia sanguina la nivelul tegumentelor favorizând regenerarea acestora, combate apariția cariilor datorita aportului de fluor, este tonic, energizant și combate stările depresive.

Cercetătorii Universității Basel susțin că ar putea ajuta la îmbunătățirea funcțiilor cognitive, în special a memoriei.
Efectele negative ale ceaiului verde asupra corpului uman
Efectele nocive ale consumului de ceai peste limită (negru sau verde) sunt din cauza a trei factori principali: conținutul de cafeină, prezența de aluminiu și efectele polifenolilor asupra biodisponibilității fierului.În ceea ce privește prezența de aluminiu din ceaiul negru și verde, unele studii au relevat capacitatea mare a acestei plante de a acumula Al. Acest aspect este important pentru pacienții cu eșecuri renale, deoarece aluminiul poat fi acumulat de organism ceea ce poate duce la boli neurologice, prin urmare, este necesar să se controleze consumul de alimente cu cantități mari din acest metal.

De asemenea, consumul de ceai verde poate avea o afinitate pentru fier și infuziile de ceai verde poate provoca o scădere semnificativă a biodisponibilității Fe din dieta. Pe de o parte, unii autori afirmă că ceaiul nu ar trebui să fie consumat de către pacienții care suferă de anemie. De exemplu, anemia feriprivă în rândul copiilor din Arabia Saudită și Regatul Unit pot fi agravate de consumul regulat de ceai.

Pe de altă parte, acest efect poate fi benefic la pacienții cu hemocromatoză genetică.

Este demn de remarcat că interacțiunea dintre ceai și de fier poate fi atenuată prin adăugarea de lamaie în ceai.

Moduri de preparare a ceaiului

Mod de preparare

Se ştie că unele ceaiuri sunt mai bune decât altele într-o anumită problemă de sănătate, dar este mai puţin cunoscut că eficienţa acestora depinde într-o mare măsură de modul de preparare şi de momentul în care le bem.

În Japonia, prepararea şi modul în care este băut ceaiul reprezintă mai mult decât un ritual terapeutic, sunt o adevărată ceremonie pentru sănătatea trupului şi sufletului. Cel mai indicat este să foloseşti plantele uscate de tine, într-un loc uscat şi răcoros, sau pe cele cumpărate din magazinele specializate în comercializarea ceaiurilor. De regulă, pentru infuzii (planta se adaugă în apă fierbinte), sunt recomandate florile şi frunzele plantei, iar pentru decoct (planta se pune în apă rece şi apoi se fierbe amestecul) – rădăcinile şi scoarţa. Foloseşte planta ca atare şi mai rar pliculeţele, fiindcă, în multe cazuri, acestea au efect diminuat sau chiar toxic, spun specialiştii. Motivul este că multe dintre acestea sunt înălbite cu substanţe chimice. Singurul avantaj al pliculeţelor este că acestea sunt predozate şi există un risc minim de depăşire periculoasă a cantităţii recomandate de plantă la un ceai. Sunt de preferat filtrele speciale de unică folosinţă sau cănile cu infuzor din ceramică. Atunci când cumperi ceaiul, asigură-te că pe etichetă se regăseşte lista integrală de ingrediente şi că printre acestea nu se găsesc şi aditivi sau arome artificiale. Acestea ar putea reduce din efectele benefice ale plantei respective.

Temperatura apei este esenţială În cele mai multe cazuri, specialiştii recomandă ca apa pe care o adăugăm peste plantă atunci când preparăm o infuzie să nu fie clocotită, fiindcă poate anihila substanţele cu efect terapeutic. Cel mai indicat este să laşi apa să fiarbă, apoi să închizi focul şi să o laşi să se răcească trei-patru minute înainte de a o turna în cană, peste plantă. O excepţie este ceaiul negru, care se prepară prin adăugarea apei cu o temperatură aproape de punctul de fierbere (95-100 de grade Celsius). Timpul de infuzare diferă în funcţie de tipul plantei, însă, în cele mai multe cazuri, nu depăşeşte 10-15 minute. Acest interval este necesar şi pentru ca infuzia să se mai răcească. Dacă bei ceaiul prea fierbinte, îţi pui în pericol atât mucoasa gâtului, cât şi aparatul digestiv, spun specialiştii. De altfel, un studiu iranian din 2009 sugera că persoanele care beau ceaiul la temperaturi de peste 70 de grade Celsius au un risc crescut de cancer esofagian. Însă nici atunci când este prea rece, infuzia nu mai are acelaşi efect terapeutic asupra organismului, din cauză că se oxidează. Dovada este schimbarea culorii, însoţită de o atenuare a aromei. În plus, odată cu trecerea timpului, concentraţia de substanţe nutritive cum sunt catechinele, teanina, vitamina C şi cele din complexul B devine aproape nulă. Nu-l bea în orice moment al zilei! În general, cantitatea totală de ceai recomandată într-o zi se bea în două-trei reprize. Momentul zilei este, de asemenea, foarte important, fiindcă unele tipuri de ceai pot crea somnolenţă şi tulburări de atenţie, în timp ce altele pot provoca insomnii. De exemplu, preparatele din plante care conţin teină, precum ceaiul verde şi cel negru, nu se administrează după ora 16-17, deoarece au efect excitant asupra organismului şi pot crea probleme de somn. Pentru prima parte a zilei, pe lângă ceaiul verde şi cel negru, mai sunt indicate, cu scopul de a te energiza, infuzia de cicoare, de rozmarin, de Ginkgo biloba, de ginseng şi de aloe vera. Seara sunt indicate plante liniştitoare, precum ceaiul roşu şi alb, valeriana, hameiul şi melisa. În funcţie de problema de care suferi şi de recomandările fitoterapeutului, unele ceaiuri se beau înainte, altele după masă. Miere, în loc de zahăr În multe cazuri, mai ales pentru a evita acumularea de kilograme, se recomandă consumul de ceai neîndulcit. Însă pentru persoanele care nu-l tolerează astfel, este indicată îndulcirea cu o linguriţă de miere. Atenţie, mierea se pune în ceai atunci când acesta s-a mai răcit, în caz contrar transformându-se în compuşi toxici!

IDEAL Temperatura optimă a ceaiului este între 56 şi 62 de grade Celsius.

ATENŢIE Unele tipuri de ceai nu se beau în timpul mesei, fiindcă inhibă absorbţia substanţelor nutritive din hrană.

SFATUL SPECIALISTULUI Acelaşi tip de ceai nu trebuie folosit pe durate mari, adică mai mult de una-trei luni. Este bine să facem pauze de 10-21 de zile, perioadă în care putem folosi alt tip de plantă pentru ceai. Dacă se consumă prea mult timp un tip de ceai, există riscul apariţiei unor efecte secundare. De exemplu, ceaiul verde folosit mai multe luni fără pauză poate duce la scăderea nivelului calciului şi fierului sangvin. Sunătoarea, consumată în exces, poate produce nevralgii. Cruşinul poate duce la tulburări grave la nivelul aparatului digestiv. În caz de supradozare, coada-şoricelului poate provoca ameţeală, diaree sau erupţii cutanate. Ginsengul nu se recomandă bolnavilor cu hipertensiune, iar dacă este luat prea mult timp, provoacă insomnie, dureri de cap şi dezvoltare sexuală prematură, mai ales la fete.

3 Tratamente cu ceai verde

Ceaiul verde si tratarea celulitei

Celulita este un mare inamic al frumusetii pielii si corpului, stricand aspectul fin si neted al pielii precum si forma, contururile corpului. Pentru a intelege mai bine cum putem indeparta celulita trebuie mai intai sa intelegem cum se formeaza aceasta si care sunt cauzele ei pentru a le elimina.

Impropriu denumita “celulita” (sufixul “ita” insemna inflamatie – celilita ar insemna inflamatia tesutului gras subcutanat, situatie grava de altfel), aceasta este reprezentata de acumularea unui material lipidic in celulele grase subcutanate. Prin cresterea de volum a celulelor grase, circulatia locala se modifica, aportul de oxigen si nutrienti devine insuficient si o serie de celule grase se sparg, eliminandu-si continutul in spatiul intercelular. Aici se dezvolta un minim proces inflamator, avand ca rezultat final secretia de elemente conjunctive, fibre care organizeaza tesutul gras in “ochiuri de plasa” si care se leaga de partea profunda a pielii, tractionand-o. In felul acesta pielea capata un aspect de “coaja de portocala”. Este deci evident ca odata instalata, celulita este greu de inlaturat, necesitand timp, rabdare si multa vointa.
Oricat de multe tratamente cosmetice ati folosi, in lipsa unor exercitii fizice si a unei diete adecvate celulita nu va disparea.

1. Masaj anticelulitic cu ceai verde si uleiuri esentiale

Exista 3 uleiuri esentiale recunoscute pentru efectul lor anticelulitic – cel de ienupar, lavanda si rozmarin. Ienuparul si rozmarinul stimuleaza circulatia sangelui si limfa, avand, deci, efectul unui drenaj limfatic. In plus, topesc grasimea de sub piele si lupta impotriva retentiei de apa. Uleiul de lavanda, pe langa mirosul placut, tonifica si revitalizeaza pielea. Puteti folosi o rola pentru masaj anticelulitic. Se amesteca toate aceste uleiuri in proportii egale intr-un recipient (cantitatea variaza in functie de suprafata zonelor pe care doriti sa le masati) si de asemenea se mai amesteca si cu o cantitate egala de ceai verde concentrat (4-8 pliculete la o cana). Masajul se face timp de jumatate de ora in zonele afectate de celulita.

2. Ceai verde si iedera

Datorita proprietatilor sale curative, anti-iritante, antiseptice, iedera este o planta des folosita ca remediu anticelulitic. Se folosesc comprese caldute inmuiate in decoct de iedera si ceai verde concentrat la un interval de aproximativ patru ore. Pentru a prepara decoctul de iedera sunt necesare circa 300 de grame de planta uscata, care se marunteste bine si apoi se pune la fiert in 1,5l de apa. Apa se fierbe la foc mic timp de doua ore. Apoi se lasa la racit acoperindu-se vasul cu un capac, iar cand decoctul a ajuns la o temperatura suportabila pentru piele, acesta se strecoara, se amesteca cu ceai verde concentrat in proportii egale si se inmoaie compresele deja pregatite. Acestea se aplica pe coapse, solduri, acolo unde celulita este prezenta si se mentin jumatate de ora.

3. Impachetari cu ceai verde si alge marine

Ceaiul verde prezinta numerose principii active energizante, antioxidante si de drenare. Acesta contine teofilina, o substanta asemanatoare cafeinei din curele de slabire, polifenoli cu rol antioxidant si mobilizant al grasimilor, flavonoizi cu rol antiimbatranire. Algele marine au rolul de a declansa lipoliza si de drenare. Impachetarile se incep cu algele marine care se intind pe piele amestecate cu vitamina A si E (5 picaturi de vitamina A si doua fiole de vitamina E) si se mentin jumatate de ora, ca apoi sa se faca comprese cu ceai verde concentrat (de 3-4 ori mai mare concentratia decat scrie pe prospect – aproximativ 4-8 plicuri la o cana) care se mentin tot jumatate de ora. Principiile acestui tratament continua sa actioneze ore in sir de la aplicare, de aceea nu se recomanda dusul dupa aplicarea lor decat dupa 2 ore.